Libera concurenta poate fi in anumite conditii si in perioade limitate de timp restransa. Aceasta limitare este intalnita in raporturile de dreptul muncii, raporturile comerciale la nivel societar si intre societati, fiecare raport bucurandu-se de un cadru specific de reglementare.
In cadrul acestor raporturi intalnim deseori asa numita clauza de neconcurenta, clauza care trebuie limitata in timp, spatiu, ce trebuie sa detina un scop si un obiect bine delimitat.
Aceasta clauza trebuie justificata de natura activitatii angajatorului, necesitatea protejarii secretelor comerciale si a conditiilor speciale de pregatire a salariatilor.
In considerarea acestei limitary, restrangeri angajatul trebuie sa beneficieze de o indemnizatie, in lipsa careia clauza este lipsita de efecte, aspect regasit si in practica Curtii Supreme de Justitie din Franta.
Potrivit art. 21 din Codul Muncii "la incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde în contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla în concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta"
Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute în mod concret:
Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, în cazul în care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Clauza de neconcurenta îsi poate produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca (in Austria termenul este de 1 an), spre deosebire de Germania unde clauza isi produce efecte in mod expres si pe durata contractului de munca.
Aceasta prevedere nu este aplicabila în cazurile în care încetarea contractului individual de munca s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute la art. 56 lit. d), f), g), h) si j), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Trebuie subliniat insa ca aceasta clauza poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine.
In cazul unei clauze abuzive, la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca instanta competenta poate interveni trecand peste forta obligatorie a contractului si diminua efectele clauzei de neconcurentei restabilind astfel limitele legale admise.
În cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.
1.1. In cazul societatilor in nume colectiv, art. 82 din legea nr 31/1990 prevede in mod expres: " asociatii nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, în alte societati concurente sau având acelasi obiect de activitate, nici sa faca operatiuni în contul lor sau al altora, în acelasi fel de comert sau într-unul asemanator, fara consimtamântul celorlalti asociati:"
In considerarea naturii acestei forme societare, societate de persoane in care increderea reciproca este decisiva, s-a inserat obligatia legala de a nu derula activitati concurente direct/indirect fara consimtamantul tuturor asociatilor.
Consimtamântul se socoteste dat daca participarea sau operatiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cunoscute de ceilalti asociati si acestia nu au interzis continuarea lor.
În caz de încalcare a acestor prevederi societatea, sa decida excluderea asociatului ce se face vinovat de incalcarea acestei obligatii, si poate sa ceara despagubiri. Acest drept se stinge insa dupa trecerea a 3 luni din ziua când societatea a avut cunostinta, fara sa fi luat vreo hotarâre.
1.2 .In cazul societatilor pe actiuni si al societatilor cu raspundere limitata, interdictia de concurenta are un caracter specific si vizeaza anumite categorii de persoane.
1.2.1 In cazul societatilor pe actiuni
Interdictia vizeaza pe de o parte directorii unei societati pe actiuni, in sistemul unitar, si membrii directoratului, in sistemul dualist, care nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, respectiv a consiliului de supraveghere, directori, administratori, membri ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori sau, dupa caz, auditori interni ori asociati cu raspundere nelimitata, în alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici nu pot exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune. ( Art. 15315 din legea nr. 31/990).
In cazul incalcarii acestei obligatii se pot aplica santiuni de ordine patrimonaiala (actiune in despagubire) si personala (revocare).
1.2.2. In cazul societatilor cu raspundere limitata
Articolul 197 din legea 31/1990 instituie aceasta interdictie pentru administratorii care nu pot primi, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administrator în alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune.
Aceasta interdictie vizeaza si cenzorii societatilor cu raspundere limitata.
1.1 Obligatiile de neconcurenta intre societatile concurente
In cazul in care aceasta obligatie exista intre societatile mama si societatea infiintata de acestea, in cazul in care nu suntem in prezenta unei concentrari economice, existenta unei astfel de clauze este de natura sa limiteze concurenta si poate fi sanctionata de Consiliul Concurentei.
Exemplu in aceasta materie cauza S.C. Azur S.A. Romania si S.C. Comunication S.A. Franta vs. Consiliul Concurentei. Societatile in cauza au incheiat un acord de asociere materializat in crearea unei noi societati comerciale, COMUNICATIONS ROMANIA. In contractul de asociere au inserat interdictia de non-concurenta sub doua forme:
- prima interdictie pe care o continea aceasta clauza se referea la obligatia celor doua societati-mama de a nu concura, direct sau indirect, cu societatea-fiica, pe durata asocierii.
- a doua interdictie se referea la obligatia societatilor-mama de a se abtine sa concureze cu societatea-fiica pe o durata de 5 ani de la data incetarii calitatii de actionar.
Consiliul a retinut astfel ca in cauza clauza de nonconcurenta este o clauza ce contravine prevederilor legislatiei in domeniul concurentei, fiind interzisa daca apare in cadrul unui acord ce intra sub incidenta art.5 alin.(1) din legea Concurentei..
1.2 Obligatiile de non-concurenta in cazul concentrarilor economice
In cazul concentrarilor economice, obligatiile de non-concurneta sunt analizate de cele mai multe ori ca restrictionari auxiliare. Aceste restrictionari nu sunt doar direct legate de concentrarea economica dar sunt, de asemenea, necesare implementarii acesteia deoarece, în absenta unor astfel de restrictionari ar exista motive rezonabile pentru ca vânzarea agentului economic sau a unei parti din acesta sa nu poata avea loc.
Obligatiile de non-concurenta care sunt impuse vanzatorului, in contextul transferului unui agent economic sau a unei parti a acestuia, pot fi direct legate si necesare implementarii concentrarii economice.
În vederea dobândirii întregii valori a activelor transferate, achizitorul trebuie sa beneficieze de o anumita protectie împotriva actiunilor concurentiale ale vânzatorului, pentru a câstiga încrederea clientilor si pentru a asimila si exploata know-how.
Totusi, astfel de clauze de non-concurenta sunt justificate doar de obiectivul legitim al implementarii concentrarii economice atunci când durata, aria geografica de aplicare a acestora, subiectul si partile implicate nu depasesc ceea ce în mod rezonabil este necesar pentru înfaptuirea concentrarii.
Cu privire la durata acceptabila a interdictiei concurentei, în cazul în care transferul unui agent economic include, atât reputatia marcii, cât si know-how, clauzele de non-concurenta sunt în general justificate pe o perioada de pâna la 3 ani; în cazul în care este inclusa doar reputatia marcii, aceste clauze sunt în general justificate pe o perioada de pâna la 2 ani.
Durate mai mari pot fi justificate doar în împrejurari specifice de natura sa justifica o perioada suplimentara de protectie.
z
In raporturi verticale - este definita ca orice obligatie directa sau indirecta care interzice cumparatorului sa produca, sa cumpere, sa vânda sau sa revânda produse sau servicii furnizate sau prestate de agenti economici concurenti, considerate substituibile sau interschimbabile cu produsele sau serviciile care fac obiectul întelegerii, sau orice obligatie directa sau indirecta care impune cumparatorului sa achizitioneze de la furnizor sau de la un alt agent economic desemnat de catre furnizor mai mult de 80% din achizitiile sale totale - însumând atât produse sau servicii prevazute în contract cât si produse sau servicii interschimbabile sau substituibile prezente pe piata relevanta - calculate pe baza valorii achizitiilor efectuate în cursul anului precedent;"
In conditiile Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, în cazul întelegerilor verticale, exceptarea pe categorii nu se aplica daca acordul include:
Asadar clauzele de concurenta pot lua diferite forme in functie de domeniul specific de aplicare, valabilitatea lor depinzand de cerintele stabilite de cadrul legal aplicabil fiecarui raport in parte.
Cu toata aceasta segmentare a cadrului legal in functie de domeniul in care opereaza acesta interdictie si de persoanele carora li se aplica, trebuie retinut ca trebuie intrunite anumite cerinte generale si anume: justificare obiectiva, interes legitim, scop si un obiect bine delimitat in timp si spatiu la fapte precise, care sa nu duca la o restrangere abuziva a dreptului la libera concurenta.
Mihaela Ion, avocat Baroul Prahova
ion.mihaela@k.ro
Alte articole de Mihaela Ion