Una din functiile marcii este aceea de a permite identificarea produselor si serviciilor, marca putand fi privita ca o „semnatura” care, odata aplicata pe un produs permite consumatorilor identificarea originii acestuia, deosebindu-l de alte produse identice sau similare. Dreptul de a folosi marca in mod exclusiv subzista doar in masura in care marca este efectiv utilizata intr-un timp rezonabil.
Asupra intervalului de timp „rezonabil” exista mai multe opinii reflectate in legislatiile diferitelor tari (2 ani in Japonia si Statele Unite ale Americii, 3 ani in Benelux si Ialia sau 5 ani in Romania si Franta).
Desi nereglementata ca atare in dreptul romanesc, acesta situatie isi gaseste corespondentul in notiunea de marca capcana reglementata de legea germana. Astfel, scopul marcii capcana este acela de a santaja tertii de buna-credinta care folosesc semne identice sau asemanatoare pana la confuzie pentru a obtine beneficii financiare. Se considera ca solicitarea inregistrarii unor marci este neloiala atunci cand este facuta in scopuri speculative, adica:
Aceasta notiune („Hinterhaltsmarken”) care se traduce prin „gand, intentie ascunsa, cursa, fond de rezerva” nu este cunoscuta in dreptul roman dar corespunde situatiei in care se inregistreaza o marca apoi se asteapta ca un intreprinzator sa o foloseasca pentru a solicita de la acesta avantaje financiare.
O alta notiune care nu este prezenta in dreptul romanesc insa este mentionata de doctrina aparand din ce in ce mai des si in practica este aceea de marca de baraj. In acest caz solicitantul inregistrarii, prin cererea sa incearca sa ingreuneze sau sa interzica accesul pe piata a unui concurent despre care stie ca foloseste un semn identic sau asemanator pana la confuzie cu marca, fara sa-l fi inregistrat.
Este condamnabil din punctul de vedere al dreptului concurentei ca solicitantul inregistrarii sa deturneze dreptul rezultat din inregistrare de la scopul sau, folosindu-l altfel decat ca mijloc de lupta impotriva concurentei.
Sanctiunea pentru deturnarea marcii de la scopul pentru care se acorda si i se recunoaste protectia este decaderea care consta in pierderea dreptului la marca pentru neexercitarea acestui drept o anumita perioada de timp. Prezumtia in acest caz este ca o marca nefolosita o perioada neintrerupta de 5 ani a fost abandonata (titularul si-a schimbat planul de marketing) sau a fost inregistrata in scopul constituirii unei marci de baraj (capcana).
Pentru a putea introduce aceasta cerere in instanta, reclamantul trebuie sa indeplineasca conditia de a fi „interesat”, adica interesul trebuie sa fie legitim, personal, nascut si actual. Persoane interesate ar putea fi concurentii titularului marcii, o persoana care doreste sa inregistreze marca, titularii unor marci asemanatoare sau paratul dintr-o actiune in concurenta neloiala sau in contrafacere.
Actiunea in decadere este imprescriptibila (Orice persoana interesata poate solicita Tribunalului Municipiului Bucuresti, oricand in cursul duratei de protectie a marcii), introducerea actiunii fiind conditionata doar de termenul de protectie al marcii respective. S-a impus aceasta precizare deoarece dupa expirarea termenului de protectie al marcii nu ar mai exista interes in promovarea unei actiuni in decadere.
In cazul admiterii cererii de decadere, persoana interesata comunica OSIM-ului hotararea, acesta radiind marca din registrul marcilor, respectivul semn devenind disponibil.
Devenind disponibila, marca poate fi inregistrata din nou de fostul titular. Cu toate acestea, inregistrarea ulterioara admiterii cererii de decadere se poate considera ca se face cu rea-credinta.
In schimb, titularul nu va putea fi decazut din drepturile conferite de marca daca „in perioada de la expirarea perioadei de 5 ani pana la prezentarea cererii de decadere marca a fost folosita efectiv”. Cu toate acestea, daca reluarea sau inceperea folosirii marcii a avut loc cu 3 luni inainte de prezentarea in justitie a cererii de decadere, aceasta folosire a marcii nu va fi luata in considerare, daca pregatirile pentru inceperea folosirii sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai dupa ce titularul a cunoscut intentia persoanei interesate de a-l actiona in instanta.
Din cele expuse mai sus rezulta ca persoana care inregistreaza o marca trebuie sa o si foloseasca, altfel existand pericolul ca un concurent sa o decada dupa trecerea unui interval de 5 ani din drepturile conferite de inregistrarea respectivei marci, astfel persoana in cauza pierzand dreptul la marca inregistrata.
Elena BALAN, avocat Baroul Bucuresti
av.elenabalan@gmail.com
Alte articole de Elena Balan