Articolul 5 din legea concurentei nr. 21/1996 califica intelegerile anticoncurentiale interzise si exemplifica cateva fapte ce pot fi considerate anticoncurentiale in functie de obiectul acestora sau de efectul produs pe piata. Aceste intelegeri pot fi intelegeri care intra sub incidenta legii concurentei, calificate ca verticale sau orizontale, structurate juridic sau nu si intelegeri care nu intra sub incidenta legii concurentei.
Calificarea intelegerilor si analiza incidentei legi concurentei se apreciaza in functie de obiectul sau efectul acestora, de cota de piata a agentilor implicati, de comportamentul concret al partilor pe piata, de riscurile asumate de fiecare din acestia pe piata.
Astfel se considera intelegeri care nu intra sub incidenta acestui articol, urmatoarele:
In cadrul intelegerilor de agent, se face distinctie intre intelegerile de agent propriu-zise care nu intra sub incidenta art.5 alin.1 din legea nr. 21/1996 si intelegerile care intra sub incidenta acestui articol.
Avand in vedere faptul ca agentul comercial permanent face parte din categoria intermediarilor ca veriga interpusa pe lantul productiei distributiei alaturi de consignatari abilitati sa vanda, concesionari, comisionari, dispozitiile legale trebuie analizate printr-o interpretare larga si cu privire la acestia.
Diferentierea intre intelegerile de agent propriu-zise si intelegerile de agent ce pot intra sub incidenta art.5 alin. 1 din legea concurentei se face in functie de analiza dependentei/independentei agentului pe piata respectiv de riscurile asumate de acesta.
Ratiunea acestei delimitari si excluderi de sub incidenta art. 5 alin.1 rezida din faptul ca intelegerea in sensul legii presupune cel putin 2 agenti economici independenti. Astfel in masura in care agentul comercial intermediarul nu actioneaza in mod independent pe piata nu ne aflam in prezenta unei intelegeri in sensul definitiei acesteia.
Inainte de a analiza criteriile avute in vedere la aprecierea incidentei art.5 alin 1 din legea concurentei trebuie facute urmatoare mentiuni:
Factorul determinant in stabilirea incidentei art. 5 alin. (1) din lege asupra contractelor incheiate cu intermediarii il reprezinta riscul financiar sau comercial al agentului legat de activitatile pentru care acesta a fost imputernicit ca agent de catre comitent/principal.
Daca agentul intermediar pe veriga productie-distributie nu suporta riscuri sau suporta riscuri nesemnificative in legatura cu contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului/ principalului si in legatura cu investitiile specifice pietei pentru acel domeniu de activitate, atunci intelegerea nu intra sub incidenta art. 5 alin 1 din legea concurentei. In aceasta situatie, functia de vanzare sau cumparare se incadreaza in activitatea comitentului, in pofida faptului ca agentul este o intreprindere distincta.
Astfel, comitentul suporta riscurile financiare si comerciale corespunzatoare, pastrand calitatea de proprietar al bunurilor asumandu-si astfel riscurile ce decurg din aceasta calitate in timp ce agentul intermediar nu desfasoara o activitate economica independenta in ceea ce priveste activitatile pentru care a fost desemnat ca agent.
In cazul in care, agentul suporta riscurile precizate mai sus si va fi tratat ca un intermediar independent care are dreptul de a-si stabili strategia de piata necesara recuperarii investitiilor legate de contract sau a investitiilor specifice pietei ne aflam in prezenta unei intelegeri intre doi agenti economici independenti ce poate intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din legea concurentei.
Delimitarea acestor tipuri de intelegeri se face in functie de existenta sau inexistenta riscurilor asumate de catre agent, riscuri ce pot fi financiare sau comerciale concludente in evaluarea naturii intelegerilor de agent fata de incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
(i) Primul tip il reprezinta riscurile care sunt in legatura directa cu contractele negociate si/sau incheiate de catre agent pe contul comitentului, cum ar fi finantarea stocurilor.
(ii) Al doilea tip il reprezinta riscurile legate de investitiile specifice pietei. Acestea sunt investitii necesare activitatii pe care agentul o desfasoara in baza imputernicirii date de comitent, investitii care permit agentului sa negocieze si/sau sa incheie acest tip de contract. Investitiile specifice sunt de obicei nerecuperabile daca, dupa renuntarea la respectivul domeniu de activitate, investitiile nu pot fi folosite pentru alte activitati sau nu pot fi vandute decat cu o pierdere semnificativa.
In evaluarea incidentei art. 5 alin. (1) din lege nu sunt esentiale riscurile asociate prestarii serviciilor de agent in general, cum ar fi asigurarea veniturilor agentului, dependente de prestanta profesionala sau investitiile generale in facilitati de productie si forta de munca.
Problema riscului trebuie evaluata de la caz la caz, tinand cont mai degraba de realitatea economica existenta decat de forma juridica. Avand in vedere diferitele politici si metode utilizate de agentii principali in distributia produselor pe piata, riscul trebuie analizat in mod concret in fiecare caz in parte in functie de obligatiile asumate de parti prin contract.
Consiliul Concurentei considera ca, in general, art. 5 alin. (1) din lege nu este aplicabil obligatiilor impuse agentului cu privire la contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului, daca proprietatea asupra produselor care fac obiectul acordului nu este transferata agentului (in cazul in care ar fi transferata proprietatea agentul si-ar asuma riscurile ca si proprietar al bunului si ar face trecerea spre distributie unde transmiterea proprietatii este de esenta contractului) sau agentul nu furnizeaza el insusi serviciile prevazute in acord si daca agentul:
(i) nu contribuie la costurile legate de furnizarea/achizitionarea produselor sau serviciilor care fac obiectul acordului, inclusiv costurile de transport. Asigurarea transportului este in sarcina agentului, dar costurile sunt suportate de comitent;
(ii) nu este obligat, direct sau indirect, sa investeasca in activitati de promovare a vanzarilor, cum ar fi contributia la cheltuielile de publicitate al comitentului;
(iii) nu mentine, pe cheltuiala si riscul propriu, stocuri de produse care fac obiectul acordului, incluzand costuri de finantare a stocurilor si costuri privind pierderile legate de acestea, si poate returna comitentului produsele nevandute, fara daune-interese, cu exceptia cazurilor de culpa a agentului, cum ar fi nerespectarea masurilor de securitate necesare evitarii pierderilor legate de stocuri;
(iv) nu creeaza si/sau nu furnizeaza servicii post-vanzare, servicii de reparatii sau de garantie, decat daca serviciile agentului sunt integral remunerate de catre comitent;
(v) nu efectueaza investitii specifice pietei in echipamente, facilitati de productie sau formare de personal, cum ar fi un tanc de depozitare, in vederea comercializarii, a produselor petroliere sau un program software specializat pentru comercializarea de polite de asigurare in cazul agentilor de asigurari;
(vi) nu isi asuma responsabilitatea fata de terti pentru prejudiciile cauzate de produsul vandut, cu exceptia responsabilitatii pentru culpa agentului in aceasta privinta;
(vii) nu isi asuma responsabilitatea in caz de neexecutare a contractului de catre client, cu exceptia pierderii comisionului cuvenit, in afara de cazul angajarii responsabilitatii pentru culpa sa, ca de exemplu, de a nu fi luat suficiente masuri de securitate sau contra furtului ori masuri rezonabile pentru a semnala un furt politiei sau comitentului ori de a nu fi comunicat comitentului orice informatie detinuta cu privire la credibilitatea financiara a clientului.
Este suficient ca agentul sa isi asume unul din riscurile sau costurile enumerate mai sus pentru ca intelegerea de agent sa intre sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
Daca o intelegere de agent nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, nici obligatiile agentului izvorand din contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
Asadar pentru a aprecia daca si in ce masura agentii economici intermediari pot fi considerati parte a intelegerilor anticoncurentiale trebuie analizate in mod concret riscurile asumate de catre acestia intrucat in aceasta materie riscul este unitatea de masura a independentei/dependentei unui agent economic pe piata si criteriul principal care determina sau nu incidenta dispozitiilor legii concurentei.Mihaela Ion, avocat Baroul Prahova
ion.mihaela@k.ro
Alte articole de Mihaela Ion