Trimite unui prieten acest articol 
Numele dumneavoastra:

Emailul lui:

Nepasarea poate darama si macarale

Nepasarea autoritatilor si nu numai actiunea unor muncitori a daramat o macara in Bucurestiul european al anului 2007. 

- 112 Apel de Urgenta, spuneti va rog?
- Buna ziua. Ma numesc X Xulescu si vreau sa va informez ca la Biblioteca Centrala, aceea in constructie, de vis-a-vis de Tribunalul cel nou, niste indivizi taie o macara.
- O ce?? O macara?? Unde anume ati spus??
- La biblioteca centrala care este in constructie, de pe Splaiul Unirii sau Independentei...

Dialogul de mai sus ar putea continua si in realitate el chiar a continuat. Ce s-a intamplat de fapt cred ca stie toata lumea. O macara, din incinta cladirii Bibliotecii centrale de pe fostul bulevard Victoria Socialismului, s-a prabusit acum o saptamana, dupa ce niste angajati ai unei firme de constructii care era implicata in lucrarile la acest imobil, au taiat-o de la baza, la fel cum orice padurar sau gospodar taie un pom. Inutil sa spun ca nu trebuie sa fii fost vreun olimpic international la fizica ca sa stii ca daca vei taia o structura de peste 50 m inaltime de la baza, retezandu-i sprijinul, aceasta va cadea. Muncitorii nostri nu au stiut sau s-or fi gandit ca poate vor reusi sa tina cu mana « monstrul de fier » legat cu cabluri si sa-l lase usor la pamant. Parca in acest fel vedeam cand eram mai mic ca faceau bunicii mei cand taiau vreun pom prin curte.

Macaraua s-a prabusit si asa cum era de asteptat a cazut peste Cheiul Dambovitei avariind mai multe masini aflate dincolo de apa. Din fericire caderea macaralei nu a provocat victime si din acest motiv parca lumea vede cu usor accent comic aceasta intamplare. Sa fiu sincer si eu am privit destul de detasat evenimentul, cu o singura remarca de genul « mare e gradina lui Dumnezeu... ». Dar duminica seara am vazut la o emisiune retrospectiva a Antenei 1, un reportaj pe tema macaralei buclucase si un dialog intre un locuitor al Bucurestiului si serviciul de urgenta 112.

Locuitorul vazand grozavia care se petrecea in curtea bibliotecii, in cel mai civic mod a sunat catre autoritatile statului sa le spuna ce se intampla. De foarte multe ori am auzit povestiri despre situatii din Elvetia sau Marea Britanie, in care diversi vecini cheama politia ori de cate ori exista persoane necunoscute care isi lasa masina pe locurile de parcare ale titularilor. Deci spiritul civic este o notiune extrem de normala in tarile civilizate.

Cetateanul nostru a sunat la 112 Apel de Urgenta pentru a anunta incidentul cu macaraua. Apelul sau a fost inregistrat cu patru ore inainte de momentul incidentului. Doamna de la 112 nu a inteles mare lucru din cele spuse de cetateanul nostru si a redirectionat apelul catre Politia Capitalei. Si de aici incepe marea poveste. Ofiterul de la Politia Capitalei a inceput sa puna intrebari. Care macara ? Care tribunal ? Care biblioteca ? (Sincer parca ultima intrebare o inteleg). Dar sa fii politist la Politia Capitalei si sa intrebi daca exista vreo biblioteca in fata tribunalului vechi ma face sa cred ca acolo e nevoie de multe ore de orientare in spatiu. Dupa ce cetateanul ii spune ca este vorba despre tribunalul cel nou (fostul magazin Junior), politistul nostru inregistreaza apelul cetateanului si va trimite o echipa sa verifice.

Urmarea : echipa de politisti pleaca sa verifice informatia primita. Ajung la Tribunalul vechi si constatand ca acolo nu se verifica informatia, nefiind nici o biblioteca acolo claseaza « lucrarea » probabil din lipsa de alte elemente. Inutil sa va spun ca de la Tribunalul vechi si pana la noul Tribunal mai este de parcurs o distanta de maxim 10 minute de mers pe jos. Dupa cateva ore politistii au aflat, de la televizor probabil, unde se gasea macaraua si tribunalul si poate si biblioteca.

Ce s-a intamplat in aceea zi este o dovada a dezinteresului pe care il manifesta foarte multi angajati ai Statului, oameni platiti din banii fiecaruia dintre noi. Daca acum vorbim si analizam linistiti ce s-a intamplat, pentru ca oricum fierul se indreapta, nu stiu care ar fi fost situatia in cazul in care in urma impactului ar fi rezultat si victime.

In Romania lucrurile nu se fac niciodata responsabil ci doar de dragul de a fi facute sau doar pentru a inchide gura sefului sau a superiorilor. La noi autorizatiile de construire se dau fara a analiza in totalitate aspectele secundare sau periferice care pot aparea ulterior si din aceste motive avem santiere unde in afara de constructia autorizata se mai darama si alte imobile limitrofe. La noi exista pacienti care mor in spitale din motive banale fara ca personalul medical sa aiba vreo apasare pentru decesul lor. La noi exista politisti care stiu sa gaseasca portite pentru a putea achizitiona apartamente de serviciu, dar nu gasesc singura Biblioteca inceputa de Ceausescu si neterminata nici dupa 17 ani.

Probabil ca nepasarea este atat de mare cand este vorba despre munca pe care acesti functionari ai statului o au de facut incat nici macar doua integrari europene nu vor putea sa-i dezvete de ea.

Poate acestea sunt teme de discutat si in strategia postaderare si de vazut care sunt parghiile prin care putem imbunatati atat atitudinea functionarilor de stat cat si raspunsul lor in fata unor probleme cotidiene banale, dar care pot genera efecte nedorite si chiar victime.

Doru TOMA, Project manager Info-legal.ro
doru.toma@commercial-consult.ro

Alte articole de Administrator