Numele de domeniu este o adresa de internet sub forma unei secvente de caractere alfanumerice, alcatuita din mai multe domenii, separate intre ele prin puncte (www.numededomeniu.com).
Pe Internet fiecare nume de domeniu este unic, iar principiul utilizat este "primul venit, primul servit". O denumire adecvata da personalitate unei entitati si va da incredere potentialilor clienti. Inregistrarea unui nume de domeniu nu confera un drept de proprietate sau un drept legal exclusiv similar drepturilor de proprietate intelectuala, ci un simplu drept de folosinta asupra denumirii respective. Contractul de inregistrare care se incheie intre solicitant si RNC nu constituie un contract de vanzare-cumparare, ci un contract cu titlu oneros nenumit. Dreptul de folosinta se exercita in general prin crearea unui site internet asociat numelui de domeniu respectiv. Procesarea cererilor se face automat, domeniul devenind activ dupa efectuarea platii. Prin completarea cererii, se garanteaza folosirea legala a domeniului.
Pe aceasta pagina detinatorul poate publica diferite informatii, poate face prezentari, oferte, publicitate sau operatiuni comerciale. In acest sens, notiunea de domeniu este definita in Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic ca fiind "o zona dintr-un sistem informatic, detinuta ca atare de o persoana fizica sau juridica ori de un grup de persoane fizice sau juridice in scopul prelucrarii, stocarii ori transferului de date".
In schimb, marca este un semn distinctiv servind la diferentierea de catre public a produselor si serviciilor unui comerciant de produsele si serviciile altor comercianti, constituind de fapt "o semnatura" a titularului prin care acesta isi promoveaza produsele sau serviciile. Dreptul la marca este dobandit, in dreptul nostru, prin inregistrarea semnului ales de solicitant la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, inregistrare care confera titularului un drept exclusiv asupra acestuia, drept care este limitat la utilizarea acestui semn in raport cu produsul sau serviciul pe care il desemneaza.
Se poate intampla ca o alta persoana decat titularul unei marci sa inregistreze acea marca la Registrul Roman de domenii (RNC) ca nume de domeniu.
Exista la ora actuala multe litigii (fie in instanta fie in arbitraj) deoarece prealabil inregistrarii nu exista nici o verificare a numelui de domeniu din punct de vedere al drepturior de proprietate intelectuala. In general, se admite ca din cauza dificultatilor de a determina cine detine drepturi pentru un nume de domeniu si pentru a stimula afacerile, este rezonabil sistemul actual in care, pentru a inregistra un nume de domeniu, este necesara doar plata unei taxe si inregistrarea intr-o baza de date.
Orice litigii intre persoane fizice sau juridice privind dreptul de a folosi un anumit nume se rezolva de preferinta mai intai prin mediere, arbitrare si apoi prin alte metode legale, inclusiv actiune judecatoreasca.
Cei care isi inregistreaza ca nume de domeniu o marca inregistrata obtin avantaje nemeritate. Astfel, un utilizator al internetului cautand referinte despre produsele care poarta o anumita marca gaseste o alta adresa de internet pe care sunt promovate produsele unui alt comerciant.
Se poate intampla insa ca inregistrarea unei marci ca nume de domeniu de catre o alta persoana decat titularul marcii sa se faca din nestiinta, astfel incat cel care isi inregistreaza numele de domeniu poate avea pierderi financiare in cazul in care este actionat in justitie de titularul marcii (taxa de inregistrare a numelui de domeniu, cheltuieli de judecata, angajarea unui avocat si de asemenea, pierderile rezultate din anularea inregistrarii numelui de domeniu).
Dar se poate intampla ca o persoana sa inregistreze un nume de domeniu cu rea-credinta in scopul santajarii titularului de buna-credinta pentru a obtine beneficii financiare sau pentru a vinde acel nume de domeniu la un pret mult mai mare decat cel pentru care a fost cumparat.
Achizitionarea unui nume de domeniu in scopuri exclusiv speculative constituie o fapta ilicita si poate fi sanctionata prin anularea inregistrarii acestuia. Astfel, titularul marcii are doua posibilitati: o negociere directa cu cel care a inregistrat numele de domeniu sau initierea unui proces in fata instantei de judecata sau arbitrale.
In concluzie, cu toate ca prin legea marcilor si indicatiilor geografice se acorda titularului unei marci un drept exclusiv asupra acesteia, acest drept nu isi produce efectele si in planul numelor de domeniu, astfel incat titularul marcii poate fi lipsit de un mijloc foarte popular de a-si promova produsele sau serviciile.
Elena BALAN, avocat Baroul Bucuresti
av.elenabalan@gmail.com
Alte articole de Elena Balan