Programele de formare profesionala pot afecta drepturile salariatului in timpul derularii contractului individual de munca prin imposibilitatea acestuia de a inceta contractul de munca din intiativa proprie.
In baza principiului libertatii negocierii, modalitatea concreta a programului de formare profesionala (una dintre cele prevazute la art. 189 din Codul muncii, respectiv: participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate; stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca; stagii de practica si specializare in tara si in strainatate; ucenicie organizata la locul de munca; formare individuala; o alta forma stabilita de comun acord de catre parti), durata programului de formare profesionala, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.
Pe perioada programului de formare profesionala, situatia salariatului difera dupa cum este sau nu necesara scoaterea din activitate. Potrivit art. 194 (alin. 2 si 3) din Codul muncii, trei situatii sunt posibile:
Potrivit art. 195 (alin. 1) din Codul Muncii, este instituita o perioada minima in care salariatii care beneficiaza de programele de formare profesionala nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca. Aceasta perioada minima are o durata de 3 ani, ceea ce inseamna ca prin actul aditional avand ca obiect formarea profesionala se poate stabili si o durata mai mare. Nota: In legatura cu durata acestei interdictii, consider ca, daca in urma negocierii dintre salariat si angajator, acesta din urma este de acord cu reducerea acestei perioade sub limita termenului de 3 ani, o astfel de clauza este pe deplin valabila, ea fiind in avantajul salariatului. Potrivit art. 195 (alin. 1) din Codul Muncii, „salariatii care beneficiaza de un curs sau de un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 (alin. 2) lit. b si alin. 3, nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala". De asemenea, conform art. 195 (alin. 3) din Codul Muncii, „nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. 1 determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca".
In concluzie, avand in vedere prevederile legale mentionate mai sus, precum si faptul ca in nici o situatie, in urma negocierii unei clauze cu privire la formarea profesionala, nu se va putea stabili in sarcina salariatului un regim mai putin favorabil decat cel legal, inteleg sa fac urmatoarele precizari:
In situatia in care programul de formare profesionala are o durata mai mica de 60 de zile, consider ca salariatul nu poate fi impiedicat sa demisioneze. Salariatul poate fi insa constrans, prin act aditional la contractul individual de munca, sa plateasca angajatorului o suma de bani in cazul in care nu ramane in cadrul societatii o perioada de timp stablita, prin care angajatorul considera ca isi amortizeaza cheltuielile cu formarea profesionala prin munca depusa de catre salariat. O asemenea solutie este echitabila, avand in vedere investitia angajatorului concretizata prin programul de formare profesionala asigurat salariatului; salariatul va putea demisiona, insa daca o face, in cuprinsul actului aditional, va putea fi obligat sa plateasca angajatorului, cu titlu de daune-interese, o suma de bani reprezentand contravaloarea cheltuielilor de formare profesionala efectuate de catre angajator pentru salariatul respectiv.
Silvia Axinescu, avocat
silvia@ciurtin-brasoveanu.ro
Alte articole de Silvia Axinescu