25-30 ani, tanar absolvent de facultate, dornic sa dovedesti ce stii, dornic sa devii o persoana respectabila in mediul tau social. Anii in care se intampla toate acestea undeva in anii 70. Locul undeva in Romania. Sistemul destul de restrictiv si extrem de dur nu da sanse de afirmare decat celor apropiati lui si care se dovedesc destul de "patrioti". De fapt sistemul comunist. Intr-o dimineata un coleg mai in varsta te invita dupa program la o bere. Bucuros ca esti apreciat si bine vazut de colegi te duci.
Acolo mai cunosti si alte persoane respectabile si in cercul carora ai vrea sa fii si ti-ai dori sa beneficiezi si tu de avantajele pe care le au ei. Dupa mai multe intalniri, unul dintre noii amici iti face o propunere de nerefuzat. Iti poate aranja un post mai bun, mai bine platit, un apartament cu 3 camere (cand tu nu ai avea dreptul decat la o garsoniera de nefamilisti ca doar esti inca necasatorit) si posibilitatea de a merge in schimburi de experienta peste hotare. Peste hotare dar numai aici in lagarul comunist. Te gandesti ca totusi Praga este un oras frumos si merita vazut si deci ar fi bine sa accepti propunerea. Amicul mai iti spune insa ca are cunostiinta ca in lucrul tau mai te intalnesti cu diversi tineri si ca ar fi bine daca din cand in cand sa scrii pentru el diverse povesti in legatura cu ce vorbesti cu acestia. Si pentru ca toate lucrurile frumoase sa se intample ar mai trebui sa faci un singur lucru extrem de neimportant: sa semnezi un angajament de colaborator la Securitate. Si iti mai spune ca Securitatea este singura organizatie care apara poporul roman, ca vei deveni un erou si patriotismul tau va fi rasplatit.
Dupa vreo 15 ani frumosi in care evolutia profesionala este una de laudat, in care ai masina (Lada 1500), apartament de 4 camere intr-o casa nationalizata, o familie fericita, vine Revolutia. (Unii ii zic lovitura de stat, altii ii zic manipulare, altii ii zic regie. Din respect pentru tinerii care au murit crezand ca este o Revolutie, asa am sa denumesc evenimentele din decembrie 1989). Luna ianuarie 1990 te gaseste ca un virulent contestatar al regimului comunist si al Securitatii. Pentru a lupta eficient, te inrolezi intr-un partid istoric. Ai deja aproape 45 de ani si datorita pozitiei pe care o ai si pe care cei mai multi o cred ca provine numai pregatirii foarte bune pe care o ai, ajungi in Parlament. O noua viata ti se deschide. Apartenenta la sistem isi face simtita prezenta. Esti in putere si mai mult si poate chiar mai periculos detii o parte din putere.
Dupa 16 ani in care ai fost printre primii care au condamnat comunismul, printre principalii acuzatori ai Securitatii, desi ai fost beneficiarul turnatoriilor tale catre aceasta institutie, dupa 16 ani in care ai declarat sus si tare ca nu ai colaborat cu aceasta doamna destul de neprietenoasa, apare un dosar, in care numele tau nu este asa cum toti se asteapta (si tu ai incercat sa prezinti) ca urmarit ci ca un "patriot" colaborator.
Toata lumea asteapta ca un ultim gest din partea ta sa recunosti.Si sa iti dai demisia. Dar nu, surpriza, tu sustii sus si tare ca nu ai facut acest gest decat pentru tara si ca un patriot. Si de asta ti-ai turnat amicii care il injurau pe conducator, de aia ai spus despre prietenul tau ca vroia sa fuga din tara pe undeva pe langa Orsova si in loc de o portie de libertate sarbeasca a primit o portie de bataie crunta romaneasca si vreo cateva luni de anchete criminale.
Ai fost deputat, ai fost senator, ai fost vicepresedinte de partid, ai fost ministru si niciodata cand ai fost intrebat nu ti-ai amintit ca ai semnat acel pact cu diavolul care te-a facut sa ajungi mai repede oriunde decat colegii tai.
Mai mult, ai dat diverse declaratii pe proprie raspundere, cunoscand prevederile Codului Penal referitoare la falsul in declaratii ca nu ai colaborat cu Securitatea, pentru ca ele erau necesare atunci cand candidai pentru diverse functii si totusi niciodata nu ai amintit de acei ani.
Probabil ca uneori memoria ne joaca feste si este normal dupa atatia ani. Dar cred ca doar atunci cand trebuie sa iti amintesti ce ai mancat acum 15 ani la masa de seara intr-o zi de marti. Dar atunci cand amintirile sunt despre gesturi si fapte care ti-au schimbat viata nu este posibil sa uiti.
Ceea ce deranjeaza in fapta celor care zilele astea sunt criticati si demascati din toate partile nu este asa cum multi cred colaborarea in sine cu Securitatea, cat mai ales faptul ca nu au avut curajul sa recunoasca un pacat al tineretii la momentul oportun. Au fost primii care au facut-o pe anticomunistii dar au profitat din plin de sistemul de atunci si ulterior.
In Romania ca intotdeauna parca, lucrurile nu se fac niciodata la timp. Intram mai tarziu in NATO, mult mai tarziu in UE si facem reforma morala atunci cand ea nu mai este decat un exercitiu de imagine. Reforma morala in urma unui sistem totalitar sugrumat de un organ represiv dur era normala si trebuia facuta la timpul ei, adica acum 16 ani. Acum ea nu are darul decat de a ii face pe cei care au gresit sau au colaborat voluntar in tinerete sa devina niste personaje decredibilizate si care totusi mai incearca sa faca pe moralistii.
Ai ajuns la aproape 60 de ani si pacatele tineretii te-au ajuns tocmai atunci cand credeai ca nu o sa se mai intample vreodata. Unde? Undeva in Romania. Cand? Cu cateva luni inainte de integrarea in UE.
Doru TOMA, consilier juridic, membru CCJ
doru.toma@commercial-consult.ro
Alte articole de Doru Toma