Publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa

Legislatia nationala cat si cea comunitara ce reglementeaza aceste forme de publicitate au ca scop protejarea consumatorilor, agentilor care desfasoara o activitate comerciala, industriala sau care exercita o profesie liberala dar si protejarea interesului public general.

La nivel national in cazul mesajelor si materialelor publicitare indiferent de mijlocul de comunicare utilizat se aplica legea nr. 148/2000.

In cazul in care acestea se transmit prin cale radioelectrica, cablu sau un mijloc tehnic asimilat acestora se vor aplica prevederile din Legea nr. 504/2002 precum si deciziile emise de CNA.

La nivel comunitar directiva nr. 84/450/EEC ce reglementeaza publicitatea inselatoare ca urmare a caracterului transfrontalier dobandit de catre publicitate a fost modificata, completata si ulterior republicata in anul 2006, in acest sens directiva 2006/114/EC ce va intra in vigoare de la 12 Decembrie 2007.

Atat legea nr. 148/2000 cat si directiva comunitara stabilesc criteriile avute in vedere pentru determinarea caracterului inselator al publicitatii, dupa cum urmeaza:

• caracteristicile bunurilor si serviciilor
• preturile
• conditiile ce guverneaza furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii
• natura, calitatea si drepturile agentului economic ce isi face publicitate

Pentru a controla acest domeniu al publicitatii impotriva abuzurilor, cadrul legal pune la dispozitia persoanelor dreptul de a actiona impotriva celor care raspund in cazul savarsirii faptei de publicitate inselatoare, respectiv cei care isi fac publicitate, fie prin introducerea unei actiuni in fata instantei de judecata in vederea recuperarii prejudiciului cauzat prin fapta respectiva, fie prin actiune in fata unei autoritati administrative.

In Romania actiunea de natura administrativa poate fi introdusa la Autoritatea Naţionala de Protectia a Consumatorilor sau la Directia de Practici Neloiale din cadrul Ministerului Finantelor Publice.

Acestea vor putea sa solicite retragerea/incetarea difuzarii mesajului, materialului publicitar inselator, sa interzica folosirea acestora chiar fara a se face dovada unui prejudicu, dauna sau fara a se dovedi intentia de prejudiciere din partea celui care care îşi face publicitate.

Cadrul legal comunitar preluat si in Romania permite chiar accelerarea acestor proceduri in vederea atingerii rezultatului final si anume nedifuzarea/incetarea difuzarii, transmiterii materialului in cauza.

In Romania se recurge in vederea urgentarii procedurilor la de regula la procedura ordonantei presedintiale in conditile prevazute de Codul de Procedura Civila.

Pe langa aceste masuri instantele de judecata sau organele administrative competente vor putea impune sanctiuni suplimentare, ca de exemplu publicarea deciziei de sanctionare pe

Atat cadrul legal national cat si cel comunitar prevad posibilitatea exercitarii autocontrolului de catre organisme de autoreglementare in materia publicitatii. In Romania un astfel de organ este Consiliul National pentru Publicitate .

La nivel national in materia publicitatii se aplica prevederile legii nr. 148/2000 iar la nivel comunitar Directiva 97/55/EC. Publicitatea comparativa este definita astfel: orice forma de publicitate care direct sau indirect identifica un concurent sau bunurile sau serviciile oferite de concurenti.

Regula este ca publicitatea comparativa nu este interzisa daca indeplineste urmatoarele conditii:

• nu este inselatoare;
• se compară bunuri sau servicii având aceleasi scopuri sau destinaţii
• se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative - între care poate fi inclus şi preţul - ale unor bunuri sau servicii;
• nu se creează confuzie pe piaţă între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;
• nu se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi sau circumstanţe ale unui concurent
• nu se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerţ, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent
• nu se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerţ sau o denumire comercială protejată;

In legatura cu reglementarile de mai sus afla si Directiva 2005/29/ECprivind practicile comerciale neloiale in piata ce modifica Directiva84/450/EEC, Directiva 97/7/EC, 98/27/EC si 2002/65/EC.

Aceasta Directiva armonizeaza reglementarile in materia practicilor neloiale, care difera de la un stat la altul. Stabileste astfel o singura interdictie comuna si anume de a nu distorsiona comportamentul economic al consumatorului.

Directiva stabileste astfel o lista a practicilor inselatoare interzise la nivelul UE. Cele doua criterii utilizate pentru a determina daca practicile sunt neloiale: daca practicile sunt contrarii bunelor uzante comerciale si diligentei profesionale si daca distorsioneaza comportamentul economic al consumatorilor. Directiva stabileste astfel doua tipuri de practici neloiale: cele inselatoare si cele agresive.

Mihaela Ion, avocat Baroul Prahova
ion.mihaela@k.ro

Alte articole de Mihaela Ion