Cazul T-313/02 David Meca-Medina, Igor Majcen vs Comisia Europeana 30
Aplicarea prevederilor UE in ceea ce priveste concurenta in activitatea sportiva incepe sa fie mult mai relevanta pe masura ce sportul, si odata cu el si partea sa comerciala continua sa creasca. Atat in cazul Bosman, cat si in altele, Curtea Europeana de Justitie a confirmat in mod repetat faptul ca sportul este subiect al legilor Comunitatii si constituie in mod evident activitate economica. In apelul facut in fata Curtii de Prima Instanta la o decizie a Comisiei Europene, in centrul atentiei au fost reglementarile antidopaj si mai ales discutia daca aceste reglementari trebuie sa se supuna prevederilor legilor comunitare privind concurenta. Vazuta ca o victorie importanta in razboiul cu dopajul, Curtea de Prima Instanta a hotarat ca aceste reglementari nu se regasesc in sfera de influenta a prevederilor privind concurenta .
Astfel, in 1999, doi inotatori de performanta au fost testati pozitiv cu steroidul nandrolon in timpul Cupei Mondiale. Amandoi inotatorii au fost obligati sa isi intrerupa activitatea pentru o perioada de patru ani in urma actiunilor Federatiei Internationale de Inot, aceasta aplicand reglementarile antidoping implementate de catre Comitetul Olimpic International (IOC). Curtea de Arbitraj pentru Sport a redus aceasta sanctiune la doi ani.
In mai 2001, inotatorii au inaintat o plangere Comisiei Europene reclamand incompatibilitatea reglementarilor privind dopajul cu Tratatul Uniunii Europene , in special cu prevederile art. 49 privind libertatea serviciilor si ale art. 81 si 82 privind concurenta. Inotatorii, prin reprezentantii lor au argumentat ca stabilirea nivelului de 2ng/ml de nandrolon in sange ca standard este o practica aplicata doar de catre IOC si laboratoarele acreditate de catre aceasta. Aceasta limita a fost insa stiintific dovedita ca nu afecteaza acitivitatea sportivilor si astfel duce la pedepsirea de sportivi nevinovati.De asemenea un alt argument adus a fost acela ca stabilirea acestei limite restrictive si folosirea tribunalelor ce sunt in stransa legatura cu IOC ( Curtea de Arbitraj Sportiv si Consiliul international de Arbitraj in sport) pentru a reglementa aceste dispute sportive sunt masuri ce incalca reglementarile privind concurenta.
Comisia a respins cererea, astfel incat inotatorii au inaintat o plangere catre Curtea de Prima Instanta pentru anularea acestei decizii. Curtea a respins si aceasta cerere. Argumentatia a fost complexa , eu incercand aici sa fac doar o scurta sinteza a ei.
Este reglementat de catre legislatia europeana faptul ca aceasta se aplica doar reglementarilor sportive ce au legatura cu activitatea economica si nu acelora ce au doar o componenta pur sportiva.
In acest context, Curtea Europeana de Justitie a decis privitor la platile in cazul transferurilor (Cazul C-415/93 Bosman [1995] ECR I-4921) si a reglementarilor ce le privesc, privitor la data limita a transferurilor pentru jucatori ce vin din alte Stat Membre (Cazul C-176/96 Lehtonen and Castors Braine [2000] ECR I-2681) tinand cont de prevederile art. 39 si 49 care trateaza libera miscare a persoanelor si serviciilor. In ceea ce priveste reglementarile privind echipele nationale (Cazul 36/74 Walrave and Koch [1974] ECR 1405) si reglementarile privind selectiile facute de catre federatiile sportive a participantilor la competitiile la nivel inalt (Cazul C-191/97 Deliege [2000] ECR I-2549), acestea sunt doar reglementari sportive ce nu au nicio legatura cu activitatile economice, dar privesc modul in care se organizeaza activitatea sportiva si prin urmare nu intra sub incidenta prevederilor din Tratat privind libertatile economice.
In fiecare din cazurile de mai sus s-au aplicat reglementarile UE privind libera miscare. Problema compatibilitatii reglementarilor privind concurenta cu aceste reglementari nu a fost niciodata ridicata. Totusi in cazul celor doi inotatori Curtea a stipulat ca principiile derivate din aceste cazuri sunt luate in calcul atunci cand este vorba de aplicarea reglementarilor europene privind concurenta.
Curtea a examinat de asemenea natura reglementarilor antidopaj si a descoperit ca desi nu au tangenta cu domeniul economic, ele sunt menite sa pastreze spiritul de fair play si siguranta a sanatatii sportivilor, din considerente pur sportive.
Curtea a respins astfel argumentatia inotatorilor conform caruia reglementartile antidopaj ar fi avut la baza interese economice ale IOC, si anume acela ca se dorea pastrarea potentilaului economic al Jocurilor Olimpice prin lipsa scandalurilor legate de dopaj.
Curtea a hotarat ca desi exista o componenta economica in reglementarile IOC, totusi aceasta nu imodifica cu nimic natura pur sportiva a reglementarilor antidopaj. In orice caz, Curtea a considerat ca este legitim pentru IOC sa aiba regelementari foarte dure in ceea ce priveste cazurile de dopaj, pentru a putea astfel asigura cel mai inalt nivel al competitiei sportive si implicit al interesului meda, evitand scandalurile legate de dopaj.
Cum reglementarile antidoping au o argumetatie pur sportiva, in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, acestea nu cad sub incidenta reglemtarilor din Tratat privind libertatea de miscare a serviciilor. De asemenea Curtea a decis ca aceste reglementari nu au nicio natura economica in ceea ce priveste concurenta si prin urmare nu se aplica reglementarile europene privind concurenta.
Acest caz demonstreaza clar faptul ca exista o linie foarte subtire intre reglementarile sportive si acelea care privesc activitatea economica, facand in acest fel dificila aplicarea principiilor Curtii Europene de Justitie. Inotatorii au argumentat ca sanctiunile impuse lor au fost restrictive si au avut un impact economic, pe care ei l-au considerat excesiv. Totusi Curtea a considerat ca aceste reglementari trebuie sa fie tratate ca reglementari pur sportive, fara a avea legatura cu reglemetarile europene privind concurenta.
Desi a fost prima data cand Curtea a decis in ceea ce priveste reglementarile antidoping si tangenta lor cu reglementarile privind concurenta, decizia nu a fost surprinzatoare. Ea este in deplina concordanta cu dorinta institutiillor europene de a adopta masuri care sa asigure respectarea unicitatii si specificatii fiecarei ramuri sportive.
Honorius E. Circa, avocat Baroul Bucuresti
hcirca@gmail.com
Alte articole de Honorius Circa