In baza principiului complementaritatii, in materia concurentei, pe langa Consiliul Concurentei (autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale) un rol important revine si instantelor de judecata - in speta Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de Contencios Administrativ si fiscal (ca instanta de fond ) si Inaltei Curti de Casatie si Justitie (instanta de recurs).
Partile ce justifica un interes legitim pot astfel in conditiile legii, sa aleaga in anumite cazuri, fie autoritatea administrativa (urmand ca ulterior, in cazul in care considera necesar, sa supuna atentiei instantei de judecata decizia pronuntata de Consiliul Concurentei), fie instanta de judecata.
In cazul in care partile au ales calea administrative in fata Consiliului Concurentei, inaintand astfel o sesizare, plangere, trebuie sa aiba in vedere atat avantajele cat si dezavantajele acestei proceduri.
Astfel, pe de o parte sarcina probei revine in primul rand autoritatii investite cu atributii specifice in acest domeniu (e.g. puteri de investigatie). Pe de alta parte Consiliul Concurentei, in considerarea principiului prioritatii, nu este obligat sa solutioneze toate planagerile, sesizarile, fiiind stabilite criterii de apreciere a importantei raportate in primul rand la interesul public, restabilirea mediului concurentia si in cele din urma interesul agentului economic petent.
Trebuie evidentiat ca in cadrul acestei proceduri, principiul disponibilitatii desi opereaza, efectele nu sunt aceleasi, astfel in cazul in care agentul economic petent intelege sa isi retraga plangerea, aceasta nu echivaleaza cu o dezinvestire a Consiliului Concurentei, acesta putand in continuare sa actioneze in cazul cu care a fost initial investit, in considerarea calitatii sale de garanat al protejarii liberei concurente pe piata.
Deciziile pronuntate in urma acestei proceduri administrative, pot fi atacate la Curtea de Apel Bucuresti in vederea verificarii legalitatii acesteia.
In cazul in care partile inteleg sa recurga la instantele de judecata, trebuie subliniat ca sarcina probei revine celui care invoca un drept in fata instantei de judecata.
Avand in vedere complexitatea cauzelor in materie de concurenta si abordarea complexa economica-juridica a acestora (e.g. definirea pietei relevante, piete afectate, pozitie dominanta, cote de piata) dovada unei fapte anticoncurentiale, a unui prejudiciu si a unui raport de cauzalitate intre acestea este greu de facut.
In ceea ce priveste prejudiciul la cuantificarea acestuia petentul va trebui sa aiba in vedere raportul dintre situatia existenta si situatia ipotetica in cazul in care mediul concurential in care activa nu ar fi fost afectat de savarsirea unor fapte anticoncurentiale.
Spre deosebire de Consiliul Concurentei, instanta nu are stabilite grad de prioritate, ea fiind obligata sa se pronunte in cauzele cu care a fost investita.
Principiul disponibilitatii opereaza in aceasta situatie in mod clar, petentul fiind liber sa renunte la judecata, sa renunte la drept, sau sa incheie o tranzactie cu partea chemata in judecata.
Temeiul actiunilor aduse in fata intantelor de judecata in aceasta materie poate avea la baza raspunderea contractuala sau delictuala.
In cazul in care ne aflam in prezenta unui raport contractual, partile pot solicita constatarea nulitatii contractelor in considerarea prevederilor Legii 21/1996 si repunerea partilor in situatia anterioara (actiune ce poarta denumirea la nivel comunitar de "euro defence").
Partile pot astfel invoca frauda la lege (nulitate absoluta), vicierea consimtamantului (nulitate relativa), (e.g inducerea in eroare a partilor).
Un alt temei este cel delictual. Conform art.998 din C.civ "Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara"
La nivel comunitar, rolul instantelor in abordarea cauzelor de concurenta a fost facilitat de Regulamentul nr. 1/2003 prin asa-numitul "amicus curiae".
Instantele pot adresa intrebari Comisiei, la alcatuirea listei de intrebari urmand sa se tina cont si de solicitarile partilor. Pe de alta parte, la nivel UE atat autoritatile nationale de concurenta cat si Comisia Europeana pot interveni din propria initiativa sau la solicitarea uneia din parti in cadrul proceselor pendente in fata instantelor.
In Romania, trebuie precizat in primul rand ca nu exista o astfel de reglementare expresa.
Codul de procedura civila stabileste expres modalitatile de interventie a tertelor persoane in procesele pendente dintre alte parti (interventia in interes propriu, in interes alaturat, chemare in garantie, chemare in judecata a altor persoane ce pot invoca aceleasi drepturi ca si reclamantul, aratarea titularului dreptului).
La o prima analiza se poate spune ca dintre acestea Consiliul poate alege calea unei interventii in interes alaturat pentru restabilirea mediului concurential afectat insa in aceasta situatie ar deveni parte in proces urmand sa aiba drepturile si obligatiile ce decurg din acesta calitate, situatie neintalnita pratic.
Scopul unei astfel de interventii nu esteacela de a sustine una din parti ci, acela de a asigura interpretarea si aplicarea corecta a reglementarilor privind concurenta in cazul aflat pe rolul instantei de judecata, motiv pentru care apreciem ca nu exista cadrul legal pentru o astfel de interventie in materie.
O alta modalitate prin care Consiliul poate sa participe indirect in cadrul procedurilor in fata instantei, este reglementat de art. 201 alin 3 din Codul de procedura civila.
In aceasta situatie initiativa apartine insa instantei sau partilor si nu Consiliului Concurentei.
Concret, instanta (din oficiu sau la cererea partilor) poate pentru lamurirea unor imprejurari de fapt sa solicite punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv.
Punctul de vedere va fi prezentat in camera de consiliu sau in sedinta publica, partile fiind indreptatite sa puna si ele intrebari.
Chiar si in aceasta situatie instanta nu este legata de opinia specialistilor in material, ea fiind singura care va dipune prin hotarare judecatoreasca cu privire la aceasta situatie.
Spre deosebire de reglementarile nationale, la nivel comunitar exista experti autorizati in materie, astfel incat partile beneficiaza de posibilitatea de a solicita si aceasta proba in sustinerea pretentiilor in fata instantei de judecata.Trecand peste aceste aspecte sublinem faptul ca, in concret instantele de judecata din Romania pot fi chemate sa solutioneze urmatoarelor actiuni :
A. Plangerile formulate impotriva deciziilor pronuntate de Conciliul Concurentei in urma investigatiilor declansate prin care se constata incalcarea reglementarilor privind concurenta.
In aceasta situatie agentii economici interesati pot ataca decizia Consiliului Concurentei la Curtea de Apel Bucuresti, putand solicita fie in cadrul actiunii principale, fie separat, si suspendarea executarii deciziei Consiliului Concurentei pana la solutionarea actiunii principale in fond (formulata in baza prevederilor Legii contenciosului administrativ)
Decizia pronunatata de Curtea de Apel poate fi atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justiei.
La nivelul Curtii Europene de Justitie (CEJ) se acorda o mare atentie modului de verificare a legalitatii deciziei Comisiei Europene in sensul ca se insista asupra verificarii legalitatii si mai putin asupra temeiniciei in plan economic.
Petentii sunt astfel nevoiti sa dovedeasca nelegalitatea unei decizii ca urmare a erorilor legale
In practica, instantele insista asupra urmatoarelor puncte de analiza:"
De asemenea, trebuie subliniat faptul ca in precedentele CEJ se punea accent in mod special pe aceste aspecte si mai putin pe aspectele economice. Revizuirea deciziilor Comisiei facandu-se asadar in linii mari pe aspectele economice, limitele revizurii judecatoresti reducand-se in acest mod.
Recent insa s-a inregistrat o noua linie de actiune in randul instantelor, in sensul cresterii rolului activ al acestora in planul revizuirii deciziilor Comisiei si extinderii limitelor acesteia.
Astfel au fost respinse apelurile formulate de Comisie pe motiv ca instantele si-au depasit atributiile si ca in mod nelegal au limitat competenta comisiei. (Comisia v Tetra Laval (Cazul C-12/03) [2005] ECR I-0000 (Tetra Laval (ECJ).
CEJ a confirmat ca Tribunalul de prima instanta (TBI) a actionat in baza competentei legale atribuite de revizuire a deciziilor Comisiei.
De asemenea s-a sublinat ca desi Comisia are puteri discretionare in ceea ce priveste aspectul economic al cauzelor, instantele au totusi competenta de revizuire a deciziilor Comisiei sub aspectul verificarii modului in care aceasta a inteles sa interpreteze probele legate de partea economica.
CEJ a mai subliniat faptul ca rolul instantelor este acela de a detemina in particular, daca probele avute in vedere de Comisie la emiterea deciziei au fost concludente, pertinente.
La nivel comunitar in decizia Tetra Laval (CEJ) se fac referiri exprese cu privire la revizuirea deciziilor pronunate de Comisie in materia concentrarilor.
Desi Comisia a invocat deseori ca revizuirea deciziilor in material concentrarilor trebuie sa fie limitata doar la anumite aspecte, nu exista niciun motiv pentru care compententa instantelor sa fie mai limitata in cazul verificarii legalitatii deciziilor in material concentrarilor decat in alte situatii. Cu toate acestea in Tetra Laval (CEJ) s-a stabilit totusi faptul ca, Comisia va detine totusi competenta speciala in cazurile complexe, respectiv in cazurile ce implica aspecte complexe economice (e.g. cele legate de definirea pietei).
B. Actiunile prin care instantele de judecata sunt chemate sa se pronunte asupra validitatii sau nulitatii contractelor incheiate si pentru a acorda despagubiri persoanelor fizice in cazul pentru pierderile suferite ca o consecinta a incalcarii art. 5 si 6 din lege:
Pentru a asigura eficacitatea deplina a regulilor in domeniul concurentei, orice persoana poate solicita despagubiri pentru prejudiciile suferite, cauzate de un contract sau de un comportament susceptibil sa restranga ori sa denatureze concurenta.
Aceste actiuni in recuperarea daunelor in fata instantelor judecatoresti, au natura de a descuraja agentii economici de a incheia sau de a aplica acordurile ori practicile care restrang concurenta si sunt susceptibile sa contribuie semnificativ la mentinerea unei concurente efective.
La nivel comunitar se considera ca aceasta actiune poate fi introdusa doar in urma unei investigatii finalizate de catre autoritatea de concurenta, investigatie in urma careia s-a constatat savarsirea unor fapte anticoncurentiala, si doar de catre agentul economic parte in cadrul procedurii in fata autoritatii de concurenta competente.
Aceasta echivaleaza in drepul romanesc cu asa numita "procedura prealabila".
Astfel potrivit art. 109 alin2 din Codul de procedura civila " in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata". Actiunea poate astfel din aceste consideratii sa fie respinsa in cazul lipsei dovezii indeplinirii procedurii prealabile.
C. Actiune in vederea lichidarii pozitiei dominante detinuta de un agent economic pe piata.
Potrivit art.6 din Legea nr. 146/1997, in materie comerciala, cererile formulate pentru lichidarea pozitiei dominante a unui agent economic se taxeaza cu 39 de lei.
Desi in mod teoretic aceasta actiune este la dispozitia celor care pot justifica un interes legitim in fata instantei de judecata, in mod practic nu a fost utilizata cu atat mai mult cu cat instanta ar fi nevoita sa se pronunte asupra existentei/ inexistentei unei pozitii dominante (atributie specifica Consiliului Concurentei)
In lipsa unor sectii specializate de concurenta, la acest moment va fi greu judecatorilor sa se pronunte intr-o astfel de cauza.
Aceasta actiune nu trebuie confundata cu cererea formulata de Consiliul Concurentei pentru restabilirea situatiei si prevenirea repetarii abuzului de pozitie dominanta in baza art. 7 din Legea concurentei, cerere care este scutita de taxa de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 potrivit caruia " Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice:
D. Cereri formulate de Consiliul Concurentei pentru restabilirea situatiei si prevenirea repetarii abuzului de pozitie dominanta.
In acest caz Curtea de Apel Bucuresti este investita prin actiunea formulate de Consiliul Concurentei (legitimare procesuala activa stabilita expres prin lege) in conformitate cu art. 7 din Legea nr. 21/1996.
Potrivit acestui articol "daca, prin masurile luate si prin sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei, unui agent economic abuzand de pozitia sa dominanta, nu se obtin restabilirea situatiei si prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere Curtii de Apel Bucuresti sa ordone masurile adecvate pentru lichidarea pozitiei dominante pe piata a acestuia, instanta judecatoreasca putand dispune, dupa caz:
In final, in urma acestei analize, putem retine un sistem intern de competente in materia concurentei care, ulterior integrarii in UE, va fi dublat de un alt sistem de competente.
In consecinta, va rezulta un complex de competente paralele intre, Consiliul Concurentei, Comisia Europeana, instantele de judecata nationale si cele comunitare, toate insa cu un singur scop si anume, protejarea liberei concurente impotriva faptelor de natura sa restranga, sa limiteze sau sa denaturize mediul concurential, nu doar pe piata interna ci si pe piata unica de dimensiune comunitara.
Mihaela Ion, avocat Baroul Prahova
ion.mihaela@k.ro
Alte articole de Mihaela Ion