In ultimele doua saptamani societatea romaneasca a avut doua teme majore de dezbatere: prima referendumul pentru demiterea presedintelui si a doua decesul unui manager de audit de la celebra firma de consultanta Ernst & Young.
Cum despre prima tema am decis in urma cu cateva numere ca voi incerca sa nu mai discut in cadrul Info-legal.ro, as vrea sa pun in discutie putin cea de a doua tema.
Ce s-a intamplat cred ca nu este cazul sa va povestesc intrucat cred ca toti cei care au legatura cu lumea afacerilor din Romania cunosc deja. Ce a fost insa foarte interesant a fost reactia ulterioara a societatii romanesti fata de acest incident neplacut.
O parte a presei a pus la zid firma de consultanta, o alta a infierat toate companiile multinationale si modul de lucru existent in acestea, mai mult chiar un partid politic care din cand in cand isi aduce aminte ca ar trebui sa reprezinte clasa muncitoare a organizat intreaga sarbatoare de 1 Mai in memoria Ralucai Stroescu. Ca in aceea sarbatoare era multa demagogie si ca o comemorare nu se prea potriveste a fi facuta cu mici, bere si lautari sunt lucruri care nu mai trebuie discutate. Dar clasa muncitoare trebuie sa afle ca partidul este langa ea. Nu are legatura ca poate Raluca prin instructia si jobul detinut precum si prin veniturile pe care le realiza nu putea fi reprezentata de partidul respectiv, demagogia si ipocrizia pot calca chiar si peste cadavre.
Din pacate Raluca nu mai este printre noi si este posibil ca disparitia ei sa fi fost generata si de munca in exces, stres-ul sau lipsa unei alimentatii sanatoase. La noi la romani era o vorba ca "munca nu a omorat pe nimeni" insa acest caz pare a ne schimba aceasta zicala.
Ce vreau eu insa sa spun este altceva. Moartea Ralucai este un fapt regretabil, dar « mania proletara » cu care a fost condamnata firma de consultanta E&Y mi se par cel putin exagerate. Toata lumea care ma cunoaste imi stie foarte bine opiniile legate de firmele multinationale si stie foarte ca sunt un critic al acestor sisteme de business. De ce ? Pentru ca eu cred ca in aceste companii individul isi pierde orice urma de personalitate si devine doar o mica rotita intr-un angrenaj urias. Nu mi-au placut acest tip de companii si in principiu nu agreez acest tip de afaceri.
Dar indiferent de opinia mea fata de acest mod de organizare nu trebuie sa uitam ca aceste companii reprezinta in ultimii ani motorul dezvoltarii economiei globale si ca ele reprezinta un tel in viata pentru foarte multi dintre apropiatii nostri. Foarte multi tineri isi doresc cand termina facultatea sa lucreze intr-o multinationala si foarte multi absolventi de stiinte juridice sau stiinte economice isi doresc sa activeze intr-una dintre cele 4 mari companii de consultanta. Si aici apare problema: aceste companii nu obliga pe nimeni sa lucreze in sistemul lor ci tocmai angajatii sunt cei care doresc sa ajunga acolo. De ce? Foarte simplu : salariile sunt bune, avantajele extrasalariale sunt si ele interesante, iar renumele companiei reprezinta de cele mai multe ori cel mai important avantaj in aceasta alegere.
Si totusi nu putem vorbi aici decat despre o alegere a fiecaruia. Nimeni nu este obligat sa lucreze intr-o multinationala asa cum nimeni nu este obligat sa lucreze in general. Toata lumea stie ca in aceste societati se munceste de cele mai multe ori peste orele de program si exista mereu foarte mult de munca, dar nu am auzit nici in Romania si nici in alte tari poate cu o economie mai dezvoltata decat a noastra ca vreun angajator de acest tip sa tina cu forta pe cineva la munca.
Nu vreau sa fiu cinic desi probabil ca multi deja ma condamnati pentru acest lucru, dar eu cred ca in aceasta intamplare trista vinovati nu sunt neaparat anagajatorii Ralucai. Raluca putea oricand sa plece din aceasta companie daca nu mai putea sa suporte ritmul de munca. Daca nu a facut acest lucru atunci ea a crezut ca poate sa continue in acest ritm. Lipsa ei de reactie a impins-o catre acest final tragic. Dar intotdeauna cred ca angajatorul va fi tentat sa puna presiune pe angajatul sau si sa-i dea de munca mai mult decat acesta poate duce. Poate este o greseala de management, poate este o lipsa de comunicare intre angajat si angajator dar aceste lucruri se intampla de ani de zile atat in Romania cat si in alte tari in care exista aceste tipuri de companii.
La noi in Romania exista mereu tendinta de a discuta despre lucruri dupa ce se intmpla niste nenorociri si tot atunci actioneaza si autoritatile statului. La fel a fost si in acest caz. Reactia autoritatilor a fost prompta : inspectorii de munca au trecut la amendarea angajatorului cu o anumita suma pentru lucru peste program al angajatilor. In acest caz E&Y a incasat toate oalele sparte, dar cu siguranta daca aceste controale s-ar face si la alte companii similare bugetul tarii s-ar imbogati considerabil. Dar autoritatile reactioneaza mereu pentru deliciul publicului si al presei. La fel si presa a reactionat ulterior intrucat acesta este un subiect care vinde acum si atunci este interesant. Ce interes ar fi existat pentru articole despre munca peste program in anumite societati daca el ar fi fost scris acum 6 luni sau 1 an. Niciunul. Dar acum din drama unei familii se doreste a se face un caz de amploare. Daca cineva ar face un sondaj intre acesti salariatii ai multinationalelor nu stiu cate procente peste 0 ar spune ca au un program normal de lucru de 8 ore. Situatia de la E&Y se regaseste si in alte companii, numai ca in acest caz ei au fost cei prinsi in off-side.
Mi se pare trist sa ne facem audienta pe disparitia Ralucai, dar mi se pare cel putin deplasat sa punem toate tunurile pe angajator si sa-l facem praf pentru o intamplare nefericita. Nu cred ca putem cataloga aceasta situatie in verdicte clare: vinovat- nevinovat. Vinovatia este poate impartita si din acest motiv ar trebui sa fim mai circumspecti in pronuntarea unor sentinte.
Si mai este ceva: condamnarea multinationalelor numai din ratiuni de audienta nu cred ca reprezinta o solutie corecta si nu cred ca poate avea un final fericit intrucat in acest moment ele inca constituie punctul de atractie al multor angajati din Romania, care accepta modul de lucru existent acolo si care isi doresc sa lucreze acolo.
Comenteaza acest articol pe blog »
Doru TOMA, consilier juridic, membru CCJ
doru.toma@commercial-consult.ro
Alte articole de Doru Toma