In urma cu un an, cam in aceeasi perioada cu aceasta, eram la Paris. Atmosfera de sarbatoare se simtea in aer si o puteai vedea in fiecare magazin in care intrai. Decoratiuni elegante si spectaculoase, oameni grabiti sa cumpere cat mai multe cadouri, vanzatori amabili, chiar dupa ore intregi de stat printre rafturi si de servit nenumarati clienti. Toti zambeau si isi faceau munca temeinic. Magazinele de parfumuri si de bijuterii erau pline de clienti iar vanzatorii nu mai reuseau sa tina pasul la impachetat cadourile.
Dupa un an, la cateva zile distanta de aderarea efectiva a Romaniei la Uniunea Europeana, ma aflu in Bucuresti. Astept Craciunul si, ca in fiecare an, incep goana dupa cadouri. Astfel, acum cateva zile, in zi de week-end, iau cu asalt magazinele din Bucuresti in cautarea cadourilor perfecte.
Inca de la inceput ma lovesc de o aglomeratie si o forfota care in mod normal m-ar convinge sa fac cale intoarsa imediat. Dar nu acum, nu azi, nu zilele astea. Ma gandesc, deci uite ca suntem la fel ca europenii, si la noi este aglomeratie de sarbatori. Suntem pe drumul cel bun.
Intru si incep sa iau contact cu realitatea. - As dori sa vad cravata aceea albastra. - Care cravata, asta in dungi sau asta cu picatele?? imi raspunde o doamna trecuta de prima tinerete pe un ton destul de neamical. Ma rog, zic, poate am deranjat-o. Dar sa nu luam in seama, o avea o zi mai proasta. Raspund: - Cea cu dungi. - Aha, da? si imi arunca cravata ca pe lassoul lui Bobby Ewing din Dallas. Ma uit la cravata si hotarasc sa nu o cumpar. E pentru viitorul socru, trebuie sa fiu mai atent cu ce ii iau. Ii multumesc frumos, iar doamna imi arunca o privire pe care cuvintele nu o pot descrie.
Ma indrept catre un alt magazin si imi diversific aria de cautari. In afara de viitorul socru mai sunt si alti membri ai familiei carora trebuie sa le cumpar ceva. Ma indrept catre un alt magazin si ma hotarasc pentru o colectie de albume de fotografii pentru sora-mea. Aleg obiectul si ii cer vanzatoarei sa mi-l impacheteze ca pe un cadou. Raspunsul vine elegant si prompt: - Sigur ca da, iti alegi coala de ambalaj si o platesti separat. Deci cred ca vanzatoarea ma cunostea de mai mult timp, daca isi permite sa-mi vorbeasca la persoana a doua, singular. Dar totusi eu nu o cunosc pe ea. Ma rog asta este. Sunt obisnuit cu asemenea abordari. Ospatarii vorbesc cu mine la fel, iar eu le vorbesc la persoana a doua, plural. Si in general cam toti lucratorii din comert sau alimentatie au cam aceeasi abordare "prieteneasca". Deja acest lucru nu ma mai mira. Si totusi prima oara cand am fost in Franta, acum mai multi ani, imbracat in bermude, tricou si sandale, am nimerit intr-un magazin de haine din Lyon. Ma uitam la niste costume de firma, in conditiile in care doar un sacou costa mai mult decat toata vacanta mea acolo. O doamna, mai in varsta si extrem de politicoasa, era vanzatoarea acolo. Vazand ca ma uit, a venit sa ma intrebe si sa-mi arate diverse haine. Nu prea aveam curajul sa probez, pentru ca vazusem pretul. Si totusi, doamna a inceput sa-mi recomande diverse combinatii vestimentare si mi-a vorbit cu o politete iesita din comun. Deci acolo exista si o alta abordare. Dar v-am zis, nu prea mai sunt speriat de modul de adresare al lucratorilor nostri comerciali.
Ce m-a frapat a fost modul in care s-a rezolvat problema impachetarii cadoului. Mi-am ales hartia de ambalaj si i-am dat-o domnisoarei, care s-a apucat de impachetat. Mi-a facut un pachet obisnuit si fara nimic special. La Paris, acum un an, atunci cand cumparam orice produs si doream sa-l impachetez, niciodata nu mi s-au cerut bani in plus pentru impachetat. Ma rog acolo, puneau si bomboane in cutiile de cadouri si funde elegante, si in plus vanzatoarele erau foarte amabile. La noi nu e la fel.
In aceasi zi am primit si lei vechi ca rest si mi s-a explicat ca sunt lei noi. Si am avut tot felul de alte surprize placute de Sarbatori.
Mi-am dat seama de un lucru foarte clar. Personalul care deserveste magazinele romanesti, are in mare parte nevoie de o infuzie de bun simt si responsabilitate a muncii pe care o desfasoara. Iar patronii, trebuie sa inteleaga ca neinvestind in oameni si in pregatirea lor, nu vor putea face fata in viitorul apropiat concurentei europene. Distanta dintre Bucuresti si Budapesta nu este chiar atat de mare cu avionul si uneori ajungi mai repede acolo decat din Berceni la Plaza. Si peste nu foarte mult timp, nici biletele de avion nu vor mai fi atat de scumpe si asa ne vom trezi mai interesati de o partida de shopping in alta parte decat la Bucuresti.
Altfel, acesta este ultimul meu editorial inainte de aderare si nu pot decat sa va urez acum Sarbatori Fericite si un An Nou plin de bucurii.
La multi ani!!
Doru TOMA, consilier juridic, membru CCJ
doru.toma@commercial-consult.ro
Alte articole de Doru Toma