In urma cu 200 de ani, un celebru pictor spaniol, Francisco Goya, lansa un avertisment care a marcat istoria umanitatii: "somnul ratiunii naste monstri". In Romania postrevolutionara, ziarul Romania Libera a parafrazat celebrul citat in "somnul natiunii naste monstri" si l-a transformat in motto-ul cotidianului.
Din pacate, in ultimii 16 ani, in Romania, atat cugetarea originala a lui Goya cat si parafrazarea cotidianului romanesc, au bantuit asupra acestei tari. Au fost ani grei si interesanti care au generat personaje si situatii atat comice cat si grotesti. Suntem tara care l-a facut mare pe Corneliu Vadim Tudor, pe Miron Cozma si ortacii sai, sau nenumarate alte personaje pe care probabil ca istoria adevarata nu le va retine, dar care formeaza istoria prezentului. Totusi, de vreo sase ani, o specie ciudata a inceput sa populeze existenta noastra cotidiana. Personajul plecat la inceput dintr-o combinatie de comic si grotesc si dintr-o dorinta acuta a televiziunilor de a face audienta, a devenit treptat un personaj de prima stire si reuseste sa faca furori in sfera politicii mari. Sigur nu trebuie sa va spun despre cine este vorba, il banuiti cu toti si din acest motiv nu imi propun sa-i pronunt numele. Nu pentru ca ar fi ceva rau in numele lui ci pentru ca as putea fi acuzat ca vreau sa-mi fac reclama utilizand numele sau.
Dar cum stam de fapt. Acum cativa ani, un individ destul de certat cu gramatica si cultura incepea sa investeasca intr-un club de fotbal cunoscut din Romania. Era doar un finantator, dar dupa ceva timp s-a rasculat si a hotarat ca vrea sa fie singurul stapan al acelui club. Frumos, a cumparat, a investit si a ramas actionarul majoritar. Stapanul absolut. Era dupa cum spunea el, pofta ce a poftit. A inceput sa comande echipa, sa comande banca tehnica, si mai tarziu galeria. I-a invins pe toti pentru ca era patron.
Cand echipa nu a mai fost de ajuns, purtat pe aripi de televiziuni ce doreau sa faca rating de pe urma vorbelor de duh spuse de personaj, s-a gandit ca are menirea de om politic. De mare conducator al tarii. Zis si facut. "A cumparat" un partid (sigur juridic imi este mai greu sa explic cum poti face asa ceva in mod legal, desi imi placea dreptul constitutional in facultate) si a devenit si "patronul" acestuia. Fiind "patron", el tragea partidul, si cum in Romania de obicei presedintele de partid candideaza si la presedintie, a ajuns si mare candidat la functia suprema in stat. Dupa o campanie slaba, a vazut ca obtinerea unei demnitati de acest rang nu este la fel de la indemana ca si detinerea si conducerea unui club de fotbal.
Dar nu a renuntat. S-a apucat sa arunce cu banii, sa faca case pe care guvernantii nu le faceau, sa repare si sa construiasca biserici, sa ajute oamenii saraci. Pe fond imi veti spune ca nu este nimic in neregula cu un personaj filantrop. Bill Gates a donat o buna parte din averea sa fundatiei care ii poarta numele si acum aceasta desfasoara programe de cercetare si ajutorare in multe state din lume. Nu este nimic rau in acest lucru, dar Bill Gates inca nu se viseaza Presedintele SUA si nici nu candideaza pentru diverse demnitati in statul american, precum personajul nostru.
In ultima perioada lucrurile au evoluat insa intr-un sens pe care multi dintre analistii politici romani nu l-ar fi prevazut. Partidul si personajul au inceput sa conteze in sondaje, dar nu la un nivel in care nu te-ar ingrijora, ci chiar la procente semnificative peste pragul minim electoral. Totodata au inceput sa apara si pomenile, de genul platii de facturi de electricitate pentru indivizi in general certati cu legea si cu morala.
Toate desfasurarile de forte s-au facut in permanenta sub stindardul crestinatatii si nationalismului si cu declaratii sforaitoare referitoare la misia divina a personajului. Orice persoana care nu este de acord cu gandirea politica sau actiunile lui, este cu siguranta omul diavolului, reprezentantul acestuia pe pamant, si tot felul de astfel de lucruri care tin de misticism si nu de o politica europeana.
Ingrijorarea mare referitoare la acest personaj, de multe ori comic in declaratiile sale, a crescut insa acum vreo cateva zile, cand l-am vazut prezent la un bal al bobocilor dintr-un liceu bucurestean. Acolo, personajul a inceput sa arunce cu miile de euro in fata unor liceeni care de abia acum deschid ochii in viata. Pe langa sponsorizarea unui concurs de miss, in cadrul caruia fiecare participanta a primit o suma de bani pe care poate nu o primea nici daca participa la vreun concurs de frumusete la nivel national, la acel bal personajul a organizat ad-hoc un concurs pe teme religioase, la care a platit liceeni sa spuna rugaciunea Crezul. Sunt convins ca am primit o educatie religioasa gresita din partea bunicelor mele, pentru ca nu mi-au dat bani niciodata ca sa invat o rugaciune. Am primit bani ca am luat o nota buna sau ca erau sarbatori, dar niciodata pentru rugaciuni. Sa inteleg ca acum o sa ajunga copiii sa invete rugaciunile si sa-si dezvolta o relatie cu divinitatea numai pe baze financiare?! Oare unde or fi vremurile lui "crede si nu cerceta", probabil ca acum se vor transforma in crede, nu cerceta si asteapta bani pentru asta.
Tot atunci am facut o paralela imediata cu o solutie politica care a zguduit prin cruzime Romania interbelica. Atunci ea se chema Miscarea Legionara, sau Legiunea Arhanghelul Mihail sau Garda de Fier. Aceasta organizatie se prezenta ca nationala si crestina si urmarea intronarea legii si ordinii. Dezideratele, desi generoase, s-au dovedit in fapt dovezi de "fundamentalism" crestin, morala crestina lipsind cu desavarsire din actiunile legionare. Probabil ca la crearea doctrinei, autointitulatii reprezentanti ai lui Dumnezeu nu apucasera sa citeasca si Biblia si sa retina cele 10 Porunci Dumnezeiesti. Totusi, la acel moment, Legiunea reusise sa atraga in general tineri de orice categorie si intelectuali de seama. Faptul ca, in general conducerea organizatiei era asigurata de tineri intelectuali si atragea figuri ilustre precum Cioran, Noica, Nae Ionescu, Tutea sau alte personalitati ale culturii romanesti, nu face activitatea Legiunii mai cinstita sau mai morala.
Dar ce m-a frapat atunci cand am facut comparatia, au fost exact mesajul si publicul tinta, acelasi si in situatia istorica dar si in evolutia politica actuala a personajului: mesajul, unul preponderent nationalist si cu o puternica tenta religioasa, de aparare a credintei si a bisericii, precum si publicul tinta, format din tineri.
Este adevarat ca imi veti putea spune ca paralela este cam deplasata si ca putin probabil sa poti compara cele doua subiecte. Se poate sa fie asa, dar intotdeauna adresarea catre tineri si asocierea cu un extremism religios de genul cine nu spune ca mine sigur este diavol, va avea aceleasi final.
Tineretul a fost in acesti ani ai tranzatiei una dintre categoriile sociale vitregite. Cu un nivel al instructiei din ce in ce mai redus, cu o speranta vaga de angajare pe un post conform cu pregatirea detinuta si cu o posibilitate destul de mica de intemeiere a unei familii, aceasta categorie sociala poate fi destul de usor manevrata cu ajutorul banilor si a unei idei referitoare la modul de dobandire a acestora. Cel mai important, pana in present, tinerii, cu precadere studentii (adica exact publicul pe care il vizeaza personajul nostru), nu s-au regasit intr-un mesaj politic care sa-i determine sa ajunga la vot, situatia politica a tarii nereprezentand una dintre preocuparile vietii lor cotidiene, concentrate mai degraba pe intensa viata de noapte. Tineretul reprezinta astfel o patura a electoratului pana acum neexploatata, careia ii este suficient sa i se fluture prin fata un crez suficient de puternic pentru a-i motiva sa se prezinte in fata unei urne de vot. Tragic este ca lipsa unei cunoasteri pertinente a scenei politice (si intre noi fie vorba si lipsa interesului pentru domeniul politic) ii fac pe acestia o masa foarte usor de manevrat.
Faptul ca in acest moment un partid si un conducator fara mesaj si doctrina, cu o tenta puternic nationalista, creste in sondaje tocmai in momentul integrarii in structurile europene, nu poate fi un semn de maturitate politica a clasei politice romanesti. Cei care isi fac calcule politice pe seama acestei cresteri nu pot da dovada decat de politicianism ieftin si aproape deloc de o viziune politica europeana. Nu vreau sa ma gandesc daca acest partid ar castiga alegerile ce s-ar putea intampla in relatia Romaniei cu Uniunea Europeana. Cred ca multa lume isi aminteste de episodul Haider din Austria. Atunci, Austria, tara europeana prin definitie, s-a trezit repede izolata in spatiul european, pentru a se impiedica ajungerea la guvernare a unui personaj extremist.
Iar celor care se imbarbateaza cu gandul ca acest partid nu poate deveni un partid important pe scena politica, le reamintesc ca nici Hitler nu a castigat alegerile la care a participat, dar a ajuns sa conduca Germania mai mult de 10 ani si sa fie autorul moral a milioane de victime.
Poate comparatiile mele vi s-au parut fortate, dar mai bine sa gresesc eu acum decat sa platim toti mai traziu si va reamintesc ca somnul ratiunii naste monstri. "Monstrul" nostru a fost creat de societatea noastra adormita, dar acum ea are obligatia sa se trezeasca.
Doru TOMA, consilier juridic, membru CCJ
doru.toma@commercial-consult.ro
Alte articole de Doru Toma