Sfarsit de iunie 2006. Vara, cald, foarte cald. Uneori zic ca este excesiv de cald. Romania merge grabita spre integrarea in Uniunea Europeana. O fi bine ca se grabeste nu stim, sa fie mai bine daca stam pe loc nici aceasta varianta nu pare a fi foarte sigura. Cert este ca Guvernul trage de niste parlamentari mai mult adormiti sa voteze pana pe 30 iunie Noul Cod Fiscal. Desigur varianta propusa de Guvern acum o luna (dupa chinuri mari ale strategului de la Finante) a iesit destul de sifonata de la Comisiile de specialitate si nici de plen nu pare sa treaca chiar intreaga.
Si totusi cand toata lumea astepta ca Primul Ministru sa se implice pentru a scoate Codul Fiscal intr-o forma cat mai aproape de cea pe care a trimis-o Parlamentului, acesta pe 29 iunie are o idee fantastica. Implicarea sa cu toate fortele in politica externa si de aparare a Romaniei. Buna idee. Ce atata integrare, ce atata reforma a justitiei, ce atata rezolvare a problemelor finantelor. Astea se rezolva de la sine. Razboiul cu locatarul de la Cotroceni e problema care il arde pe liderul liberal. Si atunci ca un prim-ministru responsabil aruncam pe piata bomba. Romania urmeaza sa-si retraga trupele din Irak pana la sfarsitul anului.
Agentiile de presa interne au luat foc. Cele internationale au explodat. Romania, tara membra NATO, care pretinde ca isi respecta partenerii se trezeste intr-o dimineata si zice de maine eu imi iau jucariile si plec de aici.
Acesta este cadrul in care se joaca piesa. O piesa proasta in care fiecare dintre noi are de pierdut in fiecare zi.
Si totusi piesa trebuie explicata. Romania nu este o tara fara Constitutie si fara legislatie. Si legea fundamentala spune ca in Romania politica externa si strategia de aparare a tarii sunt atributiile Presedintelui. Evident ca aceasta Constitutie, pe care nimeni nu o baga in seama in general, dar la care toti fac referire cand au vreun interes nu reprezinta foarte mult pentru o clasa politica invatata doar sa foloseasca fisurile legislatiei si nu continutul acesteia.
Romania isi propune sa faca parte dintr-o organizatie in care una din componentele principale este solidaritatea. Daca cineva din aceasta tara crede ca reprezentantii Uniunii Europene, chiar aflati in diverse neintelegeri cu partenerii americani, apreciaza pozitia Primului Ministru roman, cred ca se inseala. Nimeni nu este bucuros sa vada ca viitorul sau partener isi incalca promisiunile facute altor parteneri din alte organizatii. Este exact cazul patronului care s-ar bucura in cazul in care afla ca viitorul sau salariat l-a furat pe fostul sau sef. Intotdeauna iti pui intrebarea “oare nu va face la fel si cu mine”. Aceeasi intrebare isi pun acum si reprezentantii europeni, mai ales ca istoria ultimului secol nu ne recomanda drept cei mai siguri parteneri, a se vedea Primul Razboi Mondial si Al Doilea Razboi Mondial.
Si totusi spre surprinderea multora un Liberal ataca o tema populista pentru a castiga puncte fata de un Presedinte mult mai popular chiar daca este in spital, la stadion sau la sprit cu Gigi Becali. Ma intreb ce poate spune in acest moment dl. Patriciu ultraliberalul convins cel pe care il auzeam acum cativa ani ca mai bine PNL ramane un partid de 15% dar liberal curat decat un partid populist cu 25-30%. Si acum dl. Tariceanu, avandu-l ca aghiotant pe un domn Atanasiu, despre care o perioada nici nu am stiut ca mai face parte din Guvern, lanseaza teme, fara a se consulta cu nimeni, care aduc prejudicii importante de imagine Romaniei.
Poate dl. Tariceanu, s-a inspirat din modelul Romano Prodi care dupa ce a castigat alegerile acum doua luni, a anuntat ca Italia isi va retrage trupele din Irak. Dar e bine sa explicam anumite lucruri. Italia este unul din membrii G8, Italia este membru NATO si UE de la infiintarea acestor organizatii, Romano Prodi a fost presedintele Comisiei Europene pana anul trecut, pozitie din care a militat permanent pentru neimplicarea statelor din Uniunea Europeana la interventia din Irak. Cred ca acestea sunt suficiente motive sa intelgem de ce anumite lucruri pe care si le poate permite Italia nu si le poate permite Romania.
Toate aceste masuri par sa ne pregateasca pentru alegerile anticipate, solutia dorita de Presedinte acum un an de zile dar refuzata cu incapatanare de Premier. Acum dorind sa isi sporeasca popularitatea, Premierul lanseaza teme populiste fara cea mai mica jena si fara nici un fel de calcul politic pentru viitorul imediat al Romaniei. Integrarea europeana atat de clamata de aceasta, tine si de masuri ilogice luate peste noapte, iar raportul de tara din toamna va constata pe langa diverse cartonase galbene sau rosii acordate actiunilor sau inactiunilor Guvernului si o instabilitate a deciziilor de politica externa a acestuia precum si o incalcare a prevederilor constitutionale.
Nesfarsitul conflict dintre cele doua palate bucurestene nu este nici pe departe un semn de atitudine europeana ci doar o continuare a atitudinii balcanico-orientale pe care desi vrem sa o ascundem sau sa o imbunatatim nu prea reusim.
Si iarasi stau si ma gandesc e sfarsit de iunie 2006. Vara, cald, foarte cald. Si totusi la Guvern nu merge aerul conditionat...
Doru TOMA, consilier juridic, membru CCJ
doru.toma@commercial-consult.ro
Alte articole de Doru Toma